Documente în limba română datând din anii 1881 şi 1883 se referă la Şcoala de repetitori, care era subordonată bisericii greco-catolice. Şcolile confesionale funcţionau cu doua cicluri: un curs cu copii până la 14 ani şi un curs pentru copii mai mari de 14 ani (cu aceştia se organizau duminica "cursuri de repetiţie" conform hotărârii date de Consiliul Arhidiecezei de Alba Iulia şi Făgăraş în anul 1872).
În zona Luduşului s-au pus bazele primelor şcoli româneşti prin activitatea neobosită a lui Gheorghe Şincai (1754-1816) în timpul celor 12 ani cât a fost director al şcolilor româneşti din Transilvania. Conform ideilor iluministe propovăduite de Şcoala Ardeleană, Gheorghe Şincai a străbătut o mare parte a Transilvaniei pentru a înfiinţa şcoli în limba română şi a instala învăţători. După spusele lui Ion Chioreanu ("Vechi şcoli mureşene în cadrul mureşan") şcoala de la Luduş a fost înfiinţată de Gheorghe Şincai şi se presupune că şi în Gheja tot atunci, mai ales că acest sat era şi este şi acum cu o populaţie de peste 90% românească. În incinta grădinii bisericii actuale (construită 1867-1868) a funcţionat o şcoală confesională româneasca a cărei construcţie foarte veche şi acoperită cu paie s-a dărâmat în 1913.
Un document din arhiva şcolii semnat de domnul Nicolae Ştefan, dascăl şi director (1945 -1960) al şcolii specifică anul 1892 ca an al înfiinţării şcolii românesti din Gheja, deşi sunt păstrate cataloage începând cu anul 1896.Între anii 1895-1900 cele două familii de nobili maghiari care deţineau peste 700 ha de pământ arabil, Banffi şi Bethlen, au construit împreună cu celelalte familii de maghiari o clădire cu două săli de clasă şi o cancelarie în care să înveţe copii lor. După dărâmarea vechii şcoli româneşti, au învăţat în acea clădire şi copii români; ulterior clădirea a fost mărită cu alte 3 săli în 1967-1968.
După 1 Decembrie 1918, când Transilvania a revenit la patria mamă, au avut loc mai multe reforme, printre care şi reforma învăţământului (1921), în urma căreia şcolile confesionale s-au organizat în şcoli de stat, iar durata şcolarizării s-a prelungit la şase clase. Din 1928 durata şcolarizării s-a prelungit la şapte clase, rezultatul fiind că un număr tot mai mare de copii erau înscrişi la cursuri; aceasta a făcut ca localul şcolii să fie insuficient şi ca între anii 1935-1936 să se construiască încă o clădire ce cuprindea trei săli de clasă şi locuinţa directorului, clădire căreia ulterior i s-au adăugat alte câteva săli. Pe măsură ce a trecut timpul durata şcolarizării s-a modificat la opt clase din 1968, respectiv la zece clase din 1977.
Şcoala noastră "ȋnainte"
După evenimentele din decembrie 1989, învăţământul românesc a început să treacă prin profunde transformări, care au rolul de a-l moderniza şi de a-l alinia la învăţământul occidental. Şcoala din Gheja s-a adaptat noilor cerinţe şi este şi ea asemeni întregului sistem într-o continuă metamorfoză. De-a lungul timpului au învăţat şi s-au pregătit pentru viaţă în această instituţie mulţi elevi sub atenta îndrumare a unor cadre didactice bine pregătite, pentru că trebuie subliniat faptul că şcoala a beneficiat de oameni devotaţi carierei de dascăl de la înfiinţare până în ziua de astăzi. De la 1 mai 2001 Şcoala Generală cu clasele I-VIII Gheja-Luduş s-a numit Şcoala Generală "Ioan Oltean" în cinstea unui demn fiu al localităţii care a fost profesorul de istorie Ioan Oltean. Cu data de 01.09.2006, şcoala şi-a pierdut personalitatea juridică şi este structură a Şcolii Generale "Ioan Vlăduţiu", Luduş.